Pariul, masina si varul Sandel

varu sandelVarul Sandel este tipul de baiat charismatic, plin de viata, descurcaret, care scoate bani si din piatra seaca. Ultima oara cand vorbisem cu el avea o afacere cu usi de garaj care mergea, dupa spusele lui excelent chiar daca era in plina perioada de recesiune.

Cu toata charisma lui, varul Sandel, Sanducu cum ii spune tusa Drina, mai are si rude care il vorbesc pe la colt, pentru ca acesta cam face risipa de bani cheltuindu-i pe te miri ce. Ultimele “investitii” fiind tot felul de masini pe care le cumpara si vinde dupa toane.

Tot timpul il auzi cum comenteaza despre acestea. Ca la una nu stiu ce-iI facea directia, ca asta are franele prea tari, la aia ca avea portbagajul prea mic, la ultima nu-i placea ca mirosea in habitaclu a lamaie. Desi toate aveau “inconveniente” si le schimba ca pe ciorapi, varul nu lasa aproape pe nimeni sa se urce in masinile lui, ba ca i se uzeaza scaunele, ca ca se lasa suspensiile, ba ca se urca lumea cu mizerie pe picioare si ii lasa noroi in masina, tot timpul avea ceva de comentat, ceea ce te facea sa nu te mai uric in masina lui nici daca te ruga.

Vara ne mai intalneam pe la tara, atatea neamuri cate ne mai gaseam, marea majoritate fiind plecate la Bucuresti. Asa s-a intamplat si acum trei saptamani, cand stateam sub bolta de vita de vie racorindu-ne cu un vin alb de anul trecut eu, Doru (baiatul Drinii), tusa si cu varul Sandel care ne povestea cum cumparase el noua lui masina, un Opel Zafira, masina de familie de altfel, dar care, la fel ca si celelalte autoturisme ale varului, nu “suporta” sa ne duca nici pana la asfalt.

Mama Drina ii spunea ca macar odata, tot are el masina asta mai mare sa ii aduca odata si pe fratii lui de la Bucuresti sa ne vedem cu totii macar de ziua ei asa cum obisnuiam inainte de criza economica cand ne permiteam cu totii sa ne plimbam de la Bucuresti la tara si de doua trei ori pe luna.

Doru zice: “Lasa tusa, ca ii strang eu odata si vin cu totii incoace!” .”Tu ma?” zice si varul Sandel. “Da eu, de ce?” Varul Sandel, cam abtiguit si plin de el cum ii era firea zice: “Ba, pe o mie de euro ca n’ai sa-i aduci!” zice varul Sandel, bazandu-se probabil si pe faptul ca, Doru (care avusese o Skoda Octavia o vanduse bucati pentru ca era cumparata de pe la Bulgari si nu mai putea fi inmatriculata din nu stiu ce cauza) era “pieton” de cateva luni bune.

Si uite asa au pus pariul.

Ca sa nu o mai lungim, Doru, care lucra la Bucuresti la un service auto din capitala unde isi mai reparau masinile si rudele noastre i-a contactat pe toti fratii, veri si verisoare, a cautat o firma serioasa de inchirieri auto in Bucuresti, a gasit un microbuz de inchiriat cu 9 locuri (8+1) si a pus la punct supriza.

Cand weekendul acesta un Opel Vivaro rosu plin cu tineri voiosi a oprit in fata casei, mama Drina avea ochii inlacrimati de fericire si curtea a fost iarasi plina de voie buna asa cum era odinioara.

“Varule, ii zice Doru lui Sandel, nu vreau mia de euro, dar faci si tu cinste cu tariful de inchiriere. Hai ca nu este mult, mai ales ca a fost oferta speciala la firma asta de rent-a-car.”

Cam asta a fost cu pariul si varul Sandel si, de acum ne-am vorbit ca macar de doua ori pe an sa inchiriem un microbuz din asta, poate si cu sofer, pentru ca mai ramane un loc liber, si sa venim cu totii la tara sa le mai aducem o bucurie parintilor care nu isi doresc decat sa ne vada pe toti sanatosi laolalta.

Etichete sociale: > > > >

Comments are closed.